Haideți să discutăm împreună despre cărți! În acest podcast voi prezenta cărțile pe care le-am citit și care mi-au plăcut cel mai mult, împreună cu citatele mele preferate din acestea. 

Ce a mai citit Adriana?

Viața de zi cu zi a unei studente la medicină din România! Jurnalul meu, un mod bun de a exersa înțelegerea limbii române!

Jurnalul Adrianei

01.02.2023
Astăzi am terminat de citit ,,Lecții de chimie”, o carte ce mi-a fost dăruită de @radioseven și pentru care le mulțumesc foarte mult! 
  Cred că dacă ești femeie, e imposibil ca această carte să nu te impresioneze: când vezi cât de puține drepturi aveau femeile, cum erau tratate ca niște persoane inferioare bărbaților, cum nu aveau dreptul de a fi ceea ce își doresc și cum nu erau auzite de nimeni atunci când încercau să strige nedreptățile la care au fost supuse.
 Și atunci mă întreb: e clar că acum am făcut un progres enorm față de anii ‘60 - drept dovadă, eu studiez medicina- dar oare am scăpat de toate nedreptățile la care sunt supuse femeile? Oare nu am auzit de foarte multe ori chiar și în zilele noastre: ,, Ea este femeie, ea trebuie să facă mâncare, curățenie!”. Sunt conștientă că unele diferențe dintre sexe sunt naturale și că trebuie să existe în continuare, dar a face curățenie, mâncare, a fi atent la nevoile celui de lângă tine, cred că nu ține de apartenența la un anumit sex. 
O carte plăcută, ușoară, dar care m-a tulburat și pe care am savurat-o! O recomand cu căldură! ♥️📚

,,Lecții de chimie”- Bonnie Garmus

1.,,Aveam tot timpul la dispoziție. El, fiindcă era bătrân, eu fiindcă eram tânăr.”
2. ,, – Zâmbetul, domnu’ Ibrahim, e ceva pentru bogați. Eu nu-mi permit să zâmbesc. […]
– Domnul Ibrahim, când spun că zâmbetul e o chestiune pentru bogați vreau să spun că e o chestiune pentru oamenii fericiți.
– Ei, bine, aici te înșeli. Zâmbetul te face fericit.”
3.-Tekke nu-i un dans, ci o mănăstire,  Momo. […] 
— Se învârtesc în jurul lor înşişi, Momo,
vezi? În jurul propriilor lor inimi, care
sunt lăcaşul unde Dumnezeu își manifes-
tă prezenţa în om. Dansul lor este o rugăciune.
— Asta numeşti dumneata rugăciune ?
— Bineînţeles, Momo. Ei pierd astfel orice reper terestru, greutatea aceea pe care o numim echilibru, nu mai sunt altceva decât un mănunchi de făclii ce se consumă pe un rug uriaş. “

Maturizarea, amaraciunea, pierderea, moartea, iubirea, toleranta, diversitatea religioasa, familia sunt doar câteva subiecte pe care acest roman scurt le abordează. 
  Schmitt are un mod al lui de a mă face să văd viața diferit atunci când îi citesc cărțile.  Mă tulbură, dar într-un mod plăcut, captivant, hipnotizant. E atât de multă înțelepciune în cartea asta! Și acum, după ce am terminat-o, îi mulțumesc domnului Ibrahim pentru calmul și pentru iubirea pe care mi le-a strecurat și mie în inimă!
